Înainte de a ne întoarce acasă, mai mergem şi la Drencova. Nu este departe. Nu avem de mers nici măcar 1 km. Aici este un port, cam părăsit, ce-i drept, rămăşiţele unei fabrici de cherestea şi ruinele unei cetăţi, înconjurate de apele Dunării. Soarele se apropie de orizont, norii se împrăştie, iar spectacolul este complet. Luăm în vizor ruinele cetăţii, care lucesc misterios în lumina apusului. Resturile de scoici, amestecate cu nisip, ne oferă jocuri de lumini şi umbre incredibile. Se apropie ora 19 şi noi trebuie să plecăm spre casă. Nici nu ştim cum a zburat timpul petrecut aici. Ieşim la drumul DN 57 şi ne îndeptăm spre Reşiţa.