Zlatiţa este aşezată pe malul stâng al râului Nera, care alcătuieşte aici graniţa naturală dintre Români şi Serbia. Localitatea este străbătută de drumul care leagă oraşul Oraviţa de comuna Socol. De fapt, drumul continuă şi dincolo de comuna Socol, ocolind flancul vestic al munţilor Locvei, trece prin Baziaş şi iese la Pojejena, aproape de oraşul Moldova Nouă. Cehii din Zlatiţa s-au stabilit aici după 1873, ei venind din celelate sate de cehi aflate la o altitudine mai mare. În anul 1910 trăiau în localitate 130 de cehi. Numărul lor a scăzut continuu, astfel că în 2002 erau aici circa 100 de persoane, iar la recensământul din 2011 au mai rămas doar 70.