Zlatiţa este locul copilăriei mele. Dar este şi locul unde trăieşte o comunitate de cehi, chiar dacă majoritatea locuitorilor din sat sunt români şi sârbi. Suntem spre sfârşitul verii, miercuri, 22 august 2012, când intrăm spre seară cu maşina în sat. Panoul cu denumirea localităţii de la intrare în sat este inscripţionat în limba română şi în limba sârbă. Virăm la dreapta şi coborâm spre casa bunicii, aproape de râul Nera.